Visezi, rîzi, apoi verşi licoarea sufeltului tău, lăsînd tristeţea să-ţi domine farmecul tău!
Vreai să te ridici, dar te prebuşeşti din nou. Nu e nimeni în jur care să-ţi ofere ajutor! Începi a striga, dar nimeni nu e să te audă! Reîncerci din nou şi, din nou te brăbuşeşti în infern. Doar gîndul că mîine vei putea să te ridici din nou, îţi mai dă speranţa de a supraveţui! Doar lacrima ce se prelinge acum pe obrazul tău, te întăreşte şi, începi să-ţi imaginezi că nu eşti singură! Poţi să lupţi, să te ridici, deparcă te-ar fi ajutat cineva. Poate e. Enegia inimii mele ce simte, nevoia de a te vindeca de singurătate. Închide ochii, simte cum cineva te ridica din infernul care ai nimerit. Nu depune mare efort! E simplu, lasă-te condusă de acele forţe care simţi că îţi dă puterea să fi din nou tu! Acea puternică fiinţă care putea să fie tare singură şi în infern…

Alex M. 04.01.2012